Astăzi este despre EA

Salutare, dragilor!

Înainte de toate, dați play pentru a intra în starea mea atunci când am început să scriu acest articol:

Am tot stat și m-am gândit ce să scriu astăzi în zi de sărbătoare. Și mi-a venit repede în cap o idee. Ce-ar fi să scriu acest articol pentru EA? Cine este EA și de ce îi este dedicat acest articol?

Acum 6 luni de zile, când am început perioada de internship la Continental, am cunoscut-o pe EA. La prima vedere, părea o fetișcană de 17-18 ani ( chiar mai puțin) despre care te gândeai copilul cărui angajat o fi. Aveam să aflu că este mai mare, chiar mai mare și decât mine. Ca ani, bineînteles. Ca înalțime poate ar fi vrut ea. Țin minte și acum că ne-a făcut turul halei de producție, iar primele ei cuvinte, după ce s-a prezentat, au fost: „ Sunt răcită și nu pot să vorbesc tare. Așa că faceți liniște!”. Și așa am și făcut. Recunosc, nu din cauză că era ea răcită, ci din cauza faptului că eram foarte curios despre ceea ce ne povestea și ceea ce vedeam acolo. La sfârșitul turului mi-a spus că EA mă va prelua a doua zi de la recepție și că se va ocupa de mine. Primele zile au fost foarte plictisitoare. Încercam să casc și să folosesc telefonul cât mai puțin. La cantină, îi mai povesteam despre cuceririle mele și despre faptul că îmi plac fetele mai în vârstă decât mine, iar ea îmi povestea despre relația ei eșuată și despre faptul că își dorește o pauză de cel puțin un an. Evident că instincul de mascul alfa a detectat o urmă de simpatie din partea ei pentru mine, dar oare era simpatie și din partea mea sau era doar colegialitate? Evident că lucrând împreună 5 zile pe săptămână, 8 ore pe zi, 480 de minute, 28800 de secunde era inevitabil că îmi va fi simpatică și că îmi voi dori să o cunosc mai bine și să vorbim mai mult. Așă că nu am pierdut timpul și am trecut la acțiune. După multe scuze și pretexte am reușit să o scot în oraș. Atât de fericit am fost încât am dorit să o surprind cu un buchet de trandafiri roșii. Evident că plănuisem să îi ofer buchetul atunci când o voi lăsa acasă, dar nu plănuisem ca în timpul plimbării noastre să îmi spună că nu îi plac trandafirii. În acel moment mi-am zis: „ Frățioare, ce căcat faci acum?”. Cu riscul de a mă face de rahat complet, i-am oferit buchetul imediat ce am ajuns în fața porții ei. Amândoi eram roșii la față. Eu mă scuzam pentru că i-am luat trandafiri, iar ea se scuza că a zis că nu îi plac.

Încet, dar sigur, am realizat că între noi este tot ceea ce trebuie pentru a începe o relație: respect, înțelegere, chimie, comunicare, zâmbete, voie bună și evident atracție. Am reușit să dezvoltăm tot mai multe trăiri și sentimente și să trecem pe listă lucruri care ne leagă și astfel am adăugat încrederea și iubirea. O iubire sinceră și intensă, încă la început, dar care va crește pe măsură ce vom crește și noi. Greutățile pe care le întâmpinăm nu fac decât să ne întărească relația, dragostea și încredea în noi și în ceea ce construim.

Dar haideți să vă spun un pic despre ea. Așa cum vă ziceam, la prima vedere părea doar o fetiță și asta din cauză că este mică de înălțime. Am lângă mine un minion. Cel mai frumos minion. Ochii îi sunt căprui și de fiecare dată când îi privesc sclipesc. Sclipesc de fericire și iubire. Aș putea spune că ochii ei ascund o întreagă galaxie, pe care la fel cum noi oamenii o putem vedea atunci când cerul este senin, așa pot eu să o văd atunci când EA este lânga mine. Gura ei este mică, dar și așa mică mă sărută mereu ca și cum doar eu si cu EA suntem pe pământ. Nu este vreo slăbănoagă și nici vreo umflată. Are un corp perfect, un corp pe care am pe ce pune mâna( și nu, nu mă refer la ceea ce urmărim noi băieții tot timpul). Năsucul îi este acoperit de niște pistrui care iarna dispar și apar din nou primăvara. Părul îi este lung și ondulat, șaten și mereu miroase atât de frumos. Dar, asta este ceea ce se vede la exterior. Când vine vorba de interior, EA reușește să mă uimească. Este un suflet atât de bun, sincer, liniștit și iubitor. Am găsit lângă ea pacea mea sufletească. A apărut atunci când nu căutam și a reușit să mă facă să trăiesc sentimente pe care nu le-am mai trăit până atunci. Chiar dacă nu este zi de zi alături de mine reușește să mă facă să zâmbesc mereu. Este persoana cu care mă trezesc și adorm în gând, iar uneori chiar și în brațe. Practic, acest minion mi-a adus fericirea pe care o căutam de ceva vreme și îi mulțumesc în fiecare zi pentru asta.

Vă spuneam că acest articol îi este dedicat EI deoarece, Crăciunul ne-a prins fiecare în sânul familiilor noastre. Sper că am reușit să îți fac o surpriză plăcută și să îți aduc zâmbetul din nou pe buze. Astăzi „Viața prin ochii unui student” este despre EA, despre iubita mea, despre prietena mea cea mai bună, despre iubirea mea și despre cum neprevăzutul poate naște lucruri frumoase și mărețe.

Mulțumesc pentru ceea ce ești, pentru cum mă tratezi, pentru cum mă iubești, pentru cum mă respecți, pentru cum mă săruți, pentru cum mă alinți, pentru cum mă mângâi și pentru că reziști.

Vă doresc un Crăciun Fericit alături de toți cei dragi vouă și sper ca Moșul să fie unul bogat!